Anatomie si biomecanica
Articulația șoldului este o articulație sferică care ste formată din coxal (acetabul) si partea proximală a femurului (capul femural). Aceasta este o articulație foarte stabilă datorita formei componentelor osoase, înconjurată de capsula sinovială, de ligamente și mușchi. Atât capul femural cât și cotilul sunt acoperite de cartilaj hialin neted, care permite formațiunilor articulare să alunece ușor una pe alta.
Cartilajul articular pe măsura înaintării în vârstă se uzează devenind o suprafață mai rugoasă, pe care se sprijină partea proximală a corpului. Acest proces apare în mod natural în timp, dar la unele persoane datorită unor cauze secundare (necroza aseptica de cap femural, fractură, luxație de șold, coxa vara, coxa valga, displazie de șold, predispoziția genetică, .....) poate avea o evoluție mai rapidă, cu un debut la o vârstă mai tânără și un progres mai rapid. Are o evoluție lentă și apare în general la persoanele peste 50-60 ani. Este un proces degenerativ complex biomecanic și inflamator, iar articulația șoldului devine din ce în ce mai dureroasă cu limitarea mobilității șoldului, mers șchiopătat, scurtarea membrului afectat, diminuarea distanței parcurse de pacient, necesitatea unui suport extern pentru deplasare, rigiditate matinală, dificultate la încălțat (semnul șiretului). Durerea apare în regiunea înghinală și iradiază pe fața anterioară a coapsei până la nivelul genunchiului (diagnostic diferențial cu afecțiunile genunchiului). Durerea din articulație poate scădea după mișcare, dar se poate agrava din nou la stat în picioare sau la mers pe jos pentru perioade lungi de timp, pe măsură ce se agravează durerile capătă caracter continu, inclusive pe parcursul nopții. Acest proces se numește Coxartroză.
La apariția acestor simptome, pacientul trebuie să se adreseze medicului ortoped.
Cartilajul articular pe măsura înaintării în vârstă se uzează devenind o suprafață mai rugoasă, pe care se sprijină partea proximală a corpului. Acest proces apare în mod natural în timp, dar la unele persoane datorită unor cauze secundare (necroza aseptica de cap femural, fractură, luxație de șold, coxa vara, coxa valga, displazie de șold, predispoziția genetică, .....) poate avea o evoluție mai rapidă, cu un debut la o vârstă mai tânără și un progres mai rapid. Are o evoluție lentă și apare în general la persoanele peste 50-60 ani. Este un proces degenerativ complex biomecanic și inflamator, iar articulația șoldului devine din ce în ce mai dureroasă cu limitarea mobilității șoldului, mers șchiopătat, scurtarea membrului afectat, diminuarea distanței parcurse de pacient, necesitatea unui suport extern pentru deplasare, rigiditate matinală, dificultate la încălțat (semnul șiretului). Durerea apare în regiunea înghinală și iradiază pe fața anterioară a coapsei până la nivelul genunchiului (diagnostic diferențial cu afecțiunile genunchiului). Durerea din articulație poate scădea după mișcare, dar se poate agrava din nou la stat în picioare sau la mers pe jos pentru perioade lungi de timp, pe măsură ce se agravează durerile capătă caracter continu, inclusive pe parcursul nopții. Acest proces se numește Coxartroză.
La apariția acestor simptome, pacientul trebuie să se adreseze medicului ortoped.
Diagnostic
- Examenul clinic
- Radiografie de bazin
- În situații speciale RMN sau CT, la indicația medicului curant. Nu sunt necesare pentru diagnosticul de rutină al coxartrozei.
- Analizele de sânge au un rol lilmitat. Sunt utile pentru excluderea altor patologii: VSH, CRP – crescute în artrite inflamatorii sau infecții, factor reumatoid, anti-CCP – dacă se suspectează poliartrită reumatoidă, acid uric – dacă se suspectează gută. În coxartroză, analizele sunt de obicei normale.
- Radiografie de bazin
- În situații speciale RMN sau CT, la indicația medicului curant. Nu sunt necesare pentru diagnosticul de rutină al coxartrozei.
- Analizele de sânge au un rol lilmitat. Sunt utile pentru excluderea altor patologii: VSH, CRP – crescute în artrite inflamatorii sau infecții, factor reumatoid, anti-CCP – dacă se suspectează poliartrită reumatoidă, acid uric – dacă se suspectează gută. În coxartroză, analizele sunt de obicei normale.
Obiective terapeutice:
• Ameliorarea durerii și inflamației
• Menținerea/creșterea mobilității șoldului
• Întârzierea progresiei modificărilor degenerative în stadiile precoce
• Restaurarea funcției șoldului în stadiile avansate
• Ameliorarea durerii și inflamației
• Menținerea/creșterea mobilității șoldului
• Întârzierea progresiei modificărilor degenerative în stadiile precoce
• Restaurarea funcției șoldului în stadiile avansate
- Tratament medicamentos:
- AINS, Analgezice, Miorelaxante.
- Condroprotectoare
- Infiltrații
- Fizioterapie
- Kinetoterapie:
- Mobilitate, stretching, întărirea fesierilor.
- Reeducarea mersului
- Măsuri biomecanice:
- Mers cu suport extern
- Controlul greutății (scădere)
- Artroplastie totală de șold (cimentată/necimentată)
Proteza este compusă din:
Componenta femurală (stem femural)
- Tijă introdusă în canalul femural
- Cap protetic (metal sau ceramic)
Componenta acetabulară
- Cupă metalică fixată în acetabul
- Inserție (liner) din: polietilenă, ceramic, metal (mai rar în prezent)
Cimentată:
- Fixată cu ciment acrilic
- Stabilitate imediată
- Ideală pentru os osteoporotic
- Foarte folosită la vârstnici
Necimentată:
- Are suprafață poroasă pentru osteointegrare
- Necesită os de calitate bună
- Folosită mai rar la vârstnici
Proteze hibride
- Femur cimentat + cupă necimentată sau invers
- Combinație foarte rar folosită
• Mobilizare precoce, de obicei în primele 24–48 ore
• Reeducarea mersului cu sprijin progresiv
• Protejarea protezei (evitarea flexiei > 90°, adducției extreme, rotației interne)
• Creșterea treptată a forței musculare
• Adaptarea activităților profesionale în funcție de solicitare
• Reintegrare progresivă, nu bruscă
• Reeducarea mersului cu sprijin progresiv
• Protejarea protezei (evitarea flexiei > 90°, adducției extreme, rotației interne)
• Creșterea treptată a forței musculare
• Adaptarea activităților profesionale în funcție de solicitare
• Reintegrare progresivă, nu bruscă
Obiective:
- Pacientul trebuie sa înțăleagă că la inceput este greu, dar daca depaseste un anumit prag al durerii si se mobilizeaza in primele zile postoperator, recuperarea va fi mai usoara. Este normal ca în primele 2-3 săptămâni să se umfle membrul inferior operat
- controlul durerii prin tratament antialgic
- mobilizare precoce, imdeat postoperator sub supravegherea kinetoterapeutului și a medicului curant
- mers cu cadru / baston. La initierea deplasarii se incepe cu piciorul operat, atunci cand se urca sau coboara pe scari se incepe cu piciorul sanatos. Se folosesc de obicei in primele 6 saptamani
- tonifierea muschilor cvadriceps, fesier, abductorilor cu ajutorul unor exerciții specifice învățate de la medicul kinetoterapeut și medicul curant
- învățarea regulilor de protecție a protezei
- inaltator la toaleta
- Fără torsiuni sau pivotări pe membrul operat.
- Fără exerciții cu greutăți.
- Firele se scot la 2-3 săptămîni postoperator
- Pacientul poate și duș cu protecția plăgii operatorii, urmat de schimbarea pnasamentului local
Activități profesionale posibile:
- muncă sedentară (birou, IT, contabilitate)
- activități care permit pauze și schimbarea poziției
Obiective:
- creșterea mobilității
- mers fără dispozitive de sprijin (în multe cazuri) sau cu o cârje sau baston pentru ca pacientul să câștige încredere și siguranță în dceplasare
- exerciții de stabilitate și echilibru
- creșterea rezistenței la efort
- condus automobile după ce a obținut acordul medicului currant
- fizioterapie
Activități profesionale posibile:
- actvitati ușoare sau moderate
- activități cu mers moderat, stat în picioare intermitent
- evitarea ridicărilor grele
Obiective:
- revenirea la activități funcționale mai complexe
- creșterea forței membrelor inferioare prin exerciții specifice
- adaptarea la solicitările specifice jobului
- activități cu mers prelungit, urcat scări, manipulări ușoare
- mers pe bicicleta de camera
- Tromboză venoasă profundă (TVP)
- Trombembolism pulmonar
- Infecție periprotetică
- Redoare articulară
- Loosening
- Fractură periprotetică
Semne de alarmă care necesită contactarea medicului currant:
-
- Febră, durere intensă de gambă, parestezii persistente
- Secreții din plaga chirurgicală, pătarea pansamentului
- Durere severă sau bruscă în șold
- Cădere de la același nivel urmată de durere acută care nu poate fi controlată doar prin repaus sau tratament antialgic
- Accentuarea edemului la nivelul membrului operat și/sau roșeață locală la nivelul plăgii operatorii
- 3 săptămâni, 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni, 12 luni și anual.
- Aceste perioade pot varia în funcție de particularitățile pacientului.
Contactează-ne pentru o consultație de specialitate
